răsuflătură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a răsufla + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /rə.su.flə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
răsuflătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răsuflătură răsuflături
Articulat răsuflătura răsuflăturile
Genitiv-Dativ răsuflăturii răsuflăturilor
Vocativ răsuflătură răsuflăturilor
  1. (rar) fiecare respirație.


Traduceri

Referințe