răsunător

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a răsuna + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /rə.su.nə'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
răsunător
Singular Plural
Masculin răsunător răsunători
Feminin răsunătoare răsunătoare
Neutru răsunător răsunătoare
  1. (adesea adverbial) care sună puternic și prelung; care se aude de (sau până) departe.
  2. (despre spații) în care se împrăștie sau se concentrează zgomote, sunete.
  3. (fig.) care produce uimire, care impresionează puternic; care este de mare efect; extrem de mare.


Traduceri

Referințe