răzbubuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din răzbubui.

Pronunție

  • AFI: /rəz.bu.bu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răzbubuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răzbubuire răzbubuiri
Articulat răzbubuirea răzbubuirile
Genitiv-Dativ răzbubuirii răzbubuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a răzbubui și rezultatul ei.


Traduceri