răzuitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a răzui + sufixul -itor.

Pronunție

  • AFI: /rə.zu.i'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
răzuitor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răzuitor răzuitoare
Articulat răzuitorul răzuitoarele
Genitiv-Dativ răzuitorului răzuitoarelor
Vocativ răzuitorule răzuitoarelor
  1. unealtă folosită la răzuirea lemnului sau a unor piese de metal.


Traduceri


Substantiv

  1. răzătoare.
  2. unealtă cu care se răzuiesc diferite obiecte (pentru a le curăța).
  3. mașină cu care se îndepărtează radiculele de pe bobul de orez încolțit.
  4. unealtă în formă de târnăcop mic sau de sapă cu care se curăță noroiul, gheața etc. adunate între șinele și contrașinele unui pasaj de nivel.


Traduceri

Referințe