rașchetă

Vezi și : rașcheta

O rașchetă

română

Etimologie

Din italiană raschietto.

Pronunție

• AFI: /raʃ'ke.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului rașchetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rașchetă	rașchete
Articulat	rașcheta	rașchetele
Genitiv-Dativ	rașchetei	rașchetelor
Vocativ	'	'

1. unealtă în formă de daltă încovoiată, folosită la răzuirea unor obiecte de metal ruginite sau vopsite.
2. unealtă formată dintr-o lamă de oțel, cu mâner, folosită pentru răzuirea parchetului.
3. perie având cuie în loc de peri, cu care se imprimă șanțuri mici (și dese) pe o tencuială proaspătă.

Sinonime

• 1: răzuitoare
• 2: țicling

Cuvinte derivate

• rașcheta
• rașchetare
• rașchetat
• rașchetator

Traduceri

răzuitoare

chineză: 刮刀 (中文) (guādāo) engleză: scraper (English) esperanto: skrapilo (Esperanto) finlandeză: raaputin (suomi) franceză: grattoir (français) m., racloir (français) m. germană: Schaber (Deutsch) m., Kratzer (Deutsch) m. greacă: ξέστρο (Ελληνικά) (xéstro) n.

italiană: raschietto (italiano) m. poloneză: skrobak (polski) m. portugheză: raspadeira (português) f. rusă: скребок (русский) (skrebok) m. spaniolă: rasqueta (español) f. suedeză: skrapa (svenska) c. turcă: kazıma aleti (Türkçe); greyder (Türkçe)

Referințe

• DEX online