rabiț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Rabitz.

Pronunție

  • AFI: /'ra.biț/


Substantiv


Declinarea substantivului
rabiț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rabiț rabițe
Articulat rabițul rabițele
Genitiv-Dativ rabițului rabițelor
Vocativ ' '
  1. rețea de sârmă folosită ca suport la fixarea tencuielii pe unele materiale (lemn, metal etc.).


Traduceri