rabiț
română
Etimologie
Din germană Rabitz.
Pronunție
- AFI: /'ra.biț/
Substantiv
Declinarea substantivului rabiț | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | rabiț | rabițe |
Articulat | rabițul | rabițele |
Genitiv-Dativ | rabițului | rabițelor |
Vocativ | ' | ' |
- rețea de sârmă folosită ca suport la fixarea tencuielii pe unele materiale (lemn, metal etc.).
Traduceri
Traduceri