rastru

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din germană Raster.

Pronunție

  • AFI: /'ras.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
rastru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rastru rastre
Articulat rastrul rastrele
Genitiv-Dativ rastrului rastrelor
Vocativ rastrule rastrelor
  1. ansamblul liniilor (orizontale) în care este descompusă o imagine de televiziune.


Traduceri

Referințe