ravissement

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul ravir + -ment.

Pronunție

  • AFI: /ʁa.vis.mɑ̃/


Substantiv

ravissement m., ravissements pl.

  1. răpire, rapt, răpitură
    Le ravissement d'Europe.
  2. (fig.) exaltare, fermecare, încântare

Cuvinte apropiate