reînchiriere

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a reînchiria.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.ki.ri'e.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reînchiriere
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reînchiriere reînchirieri
Articulat reînchirierea reînchirierile
Genitiv-Dativ reînchirierii reînchirierilor
Vocativ reînchiriere reînchirierilor
  1. acțiunea de a reînchiria și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe