reîntâlnire
română
Etimologie
Din reîntâlni.
Pronunție
- AFI: /re.ɨn.tɨl'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului reîntâlnire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | reîntâlnire | reîntâlniri |
| Articulat | reîntâlnirea | reîntâlnirile |
| Genitiv-Dativ | reîntâlnirii | reîntâlnirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a reîntâlni și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri