Sari la conținut

reîntâlnire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din reîntâlni.

Pronunție

  • AFI: /re.ɨn.tɨl'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reîntâlnire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reîntâlnire reîntâlniri
Articulat reîntâlnirea reîntâlnirile
Genitiv-Dativ reîntâlnirii reîntâlnirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reîntâlni și rezultatul ei.


Traduceri