reține

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : retină

română

Etimologie

Din prefixul re- + ține (după franceză retenir).

Pronunție

  • AFI: /re'ʦi.ne/


Verb


Conjugarea verbului
(se) reține
Infinitiv a (se) reține
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) rețin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) rețină
Participiu reținut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a ține pe loc, a împiedica de la ceva, a opri.
    Te rog să-i mai reții, sunt prea zburdalnici.
  2. a închide pe cineva temporar, a-l priva de libertate.
  3. (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) stăpâni, a (se) înfrâna; a (se) abține.
    A-și reține lacrimile.
  4. a opri o parte din drepturile bănești (sau de altă natură) care se cuvin cuiva; a popri.
    Rețineți restul!
  5. a rezerva un bilet, un loc în tren, la teatru etc.
  6. a nu înapoia, a nu restitui; a păstra.
    Solul reține umiditatea.
  7. a ține minte, a-și aminti; a nu uita

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe