reafirma

română

Etimologie

Din franceză réafirmer.

Pronunție

• AFI: /re.a.fir'ma/

Verb

Conjugarea verbului reafirma
Infinitiv	a reafirma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reafirm
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reafirme
Participiu	reafirmat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a afirma ceva din nou.

Cuvinte derivate

• reafirmare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afirmare
• rarefiam

Referințe

• DEX '98 via DEX online