reafirma

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză réafirmer.

Pronunție

  • AFI: /re.a.fir'ma/


Verb


Conjugarea verbului
reafirma
Infinitiv a reafirma
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reafirm
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reafirme
Participiu reafirmat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a afirma ceva din nou.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe