rebătut

română

Etimologie

Din a (se) rebate.

Pronunție

• AFI: /re.bə'tut/

Adjectiv

Declinarea adjectivului rebătut
	Singular	Plural
Masculin	rebătut	rebătuți
Feminin	rebătută	rebătute
Neutru	rebătut	rebătute

1. (despre texte) care a fost bătut la mașină din nou (pentru corecturi, adăugiri etc.).

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rebutat

Referințe

• DEX '98 via DEX online