De la Wikționar, dicționarul liber
Etimologie
Din rebuta.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului
rebutare
|
| f.
|
Singular
|
Plural
|
| Nominativ-Acuzativ
|
rebutare
|
rebutări
|
| Articulat
|
rebutarea
|
rebutările
|
| Genitiv-Dativ
|
rebutării
|
rebutărilor
|
| Vocativ
|
'
|
'
|
- acțiunea de a rebuta și rezultatul ei.
Traduceri
