recalcitranță

română

Etimologie

Din franceză récalcitrance.

Pronunție

• AFI: /re.kal.ʧi'tran.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului recalcitranță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	recalcitranță	recalcitranțe
Articulat	recalcitranța	recalcitranțele
Genitiv-Dativ	recalcitranței	recalcitranțelor
Vocativ	'	'

1. faptul de a fi recalcitrant.

Sinonime

• indisciplină, încăpățânare, îndărătnicie, neascultare, nedisciplină, nesupunere

Cuvinte derivate

• recalcitrant

Traduceri

încăpățânare

engleză: recalcitrance (English), recalcitrancy (English)

franceză: récalcitrance (français) f.

Referințe

• DEX online