recepare
română
Etimologie
Din franceză recepage.
Pronunție
- AFI: /re.ʧe'pa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului recepare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recepare | recepări |
| Articulat | receparea | recepările |
| Genitiv-Dativ | recepării | recepărilor |
| Vocativ | recepare | recepărilor |
- (silv.) tăiere de jos a puieților de arbori, pentru a provoca formarea unor noi tulpini prin lăstărire; recepaj.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online