rechemare
română
Etimologie
Din rechema.
Pronunție
- AFI: /re.ke'ma.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rechemare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rechemare | rechemări |
| Articulat | rechemarea | rechemările |
| Genitiv-Dativ | rechemării | rechemărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a rechema și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri