recipiendar
Etimologie
Din franceză récipiendaire.
Pronunție
- AFI: /re.ʧi.pi.en'dar/
Substantiv
| Declinarea substantivului recipiendar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | recipiendar | recipiendari |
| Articulat | recipiendarul | recipiendarii |
| Genitiv-Dativ | recipiendarului | recipiendarilor |
| Vocativ | recipiendarule | recipiendarilor |
- (înv.) persoană care urma să fie primită (în mod solemn) într-o societate constituită: (p.ext.) persoană desemnată pentru un titlu, o funcție etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online