recunoștință

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din verbul a (se) recunoaște + sufixul -ință (după franceză reconnaissance, italiană riconoscenza).

Pronunție

  • AFI: /re.ku.noʃ'tin.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
recunoștință
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ recunoștință recunoștințe
Articulat recunoștința recunoștințele
Dativ-Genitiv recunoștinței recunoștințelor
Vocativ ' '
  1. obligație morală pe care cineva o are față de cel care i-a făcut un bine; recunoaștere a unei binefaceri primite.
    Îi poartă o mare recunoștință.
  2. (înv.) recompensă pentru o binefacere.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe