recurge

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din re- + a curge (după franceză recourir).

Pronunție

  • AFI: /re'kur.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
recurge
Infinitiv a recurge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
recurg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să recurgă
Participiu recurs
Conjugare III
  1. (v.intranz.) (urmat de determinări introduse prin prep. „la”) a apela la cineva sau la ceva, a se servi, a se folosi de...; a cere (sau a se adresa cuiva pentru) ajutor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe