reescontare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din reesconta.

Pronunție

  • AFI: /re.es.kon'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
reescontare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reescontare reescontări
Articulat reescontarea reescontările
Genitiv-Dativ reescontării reescontărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a reesconta și rezultatul ei.


Traduceri