regenera

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză régénérer < latină regenerare.

Pronunție

  • AFI: /re.ʤe.ne'ra/


Verb


Conjugarea verbului
regenera
Infinitiv a regenera
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
regenerez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să regenereze
Participiu regenerat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre organe sau țesuturi) a se reface.
  2. (v.tranz. și refl.) (fig.) a reveni sau a facerevină la viață nouă; a (se) primeni, a (se) înnoi, a (se) înviora.
  3. (v.tranz.) a readuce în condiții de folosire un material uzat, prin procedee care redau materialului (o parte din) proprietățile lui inițiale.
  4. (v.tranz.) a face un tratament termic cu scopul de a transforma o structură grosolană în structură fină.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe