reglementa

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză réglementer.

Pronunție

  • AFI: /re.gle.men'ta/


Verb


Conjugarea verbului
reglementa
Infinitiv a reglementa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reglementez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reglementeze
Participiu reglementat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a supune ceva unor norme sau unui regulament, a stabili raporturi legale, a legaliza; a pune în ordine, a aranja.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe