reluctanță

română

Etimologie

Din franceză réluctance.

Pronunție

• AFI: /re.luk'tan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului reluctanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	reluctanță	reluctanțe
Articulat	reluctanța	reluctanțele
Genitiv-Dativ	reluctanței	reluctanțelor
Vocativ	reluctanță	reluctanțelor

1. (fiz.) mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul.

Cuvinte compuse

• reluctanță specifică

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• antractule
• cântărețul

Referințe

• DEX '98 via DEX online