remărita

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din re- + a mărita.

Pronunție

  • AFI: /re.mə.ri'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) remărita
Infinitiv a (se) remărita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) remărit
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) remărite
Participiu remăritat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se mărita din nou; a se recăsători.


Traduceri

Anagrame

Referințe