remușcător

română

Etimologie

Din remușc (are) + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /re.muʃ.kə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului remușcător
	Singular	Plural
Masculin	remușcător	remușcători
Feminin	remușcătoare	remușcătoare
Neutru	remușcător	remușcătoare

1. (rar) care provoacă mustrări de cuget, remușcări.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online