repercutare
română
Etimologie
Din repercuta.
Pronunție
- AFI: /re.per.ku'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului repercutare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | repercutare | repercutări |
| Articulat | repercutarea | repercutările |
| Genitiv-Dativ | repercutării | repercutărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a repercuta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri