reproșa

română

Etimologie

Din franceză reprocher.

Pronunție

• AFI: /re.pro'ʃa/

Verb

Conjugarea verbului reproșa
Infinitiv	a reproșa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reproșez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reproșeze
Participiu	reproșat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a mustra, a învinui, a(-și) face reproșuri, a(-și) imputa.

   A reproșa ceva cuiva.

Sinonime

• imputa; obiecta

Cuvinte derivate

• reproș
• reproșabil
• reproșare
• reproșat

Traduceri

a aduce cuiva reproșuri

afrikaans: berispe (Afrikaans) catalană: reposar (català) cehă: vyčítat (čeština), kárat (čeština) daneză: bebrejde (dansk) engleză: reproach (English) esperanto: riproĉi (Esperanto) estoniană: süüdistama (eesti) finlandeză: moittia (suomi), nuhdella (suomi) franceză: reprocher (français) germană: einen Vorwurf machen (Deutsch), Vorwürfe machen (Deutsch), vorwerfen (Deutsch) greacă: μέμφομαι (Ελληνικά) (mémfomai), κατηγορώ (Ελληνικά) (katigoró), επιτιμώ (Ελληνικά) (epitimó), ψέγω (Ελληνικά) (pségo), εγκαλώ (Ελληνικά) (egkaló)

italiană: rimproverare (italiano) maghiară: szemrehányást tesz (magyar), megszégyenít (magyar) neerlandeză: berispen (Nederlands) norvegiană: bebreide (norsk) poloneză: zarzucać (polski) portugheză: reprochar (português), repreender (português) rusă: упрекать (русский) (uprekat'), укорять (русский) (ukorjat') spaniolă: reprochar (español) suedeză: förebrå (svenska), klandra (svenska) turcă: iftira etmek (Türkçe), sitem etmek (Türkçe), serzeniş etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online