repugnanță

română

Etimologie

Din franceză répugnance < latină repugnantia.

Pronunție

• AFI: /re.pug'nan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului repugnanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	repugnanță	invariabil
Articulat	repugnanța	invariabil
Genitiv-Dativ	repugnanței	invariabil
Vocativ	'	'

1. sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva.

Sinonime

• antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, scârbă, silă

Cuvinte derivate

• repugna
• repugnant
• repugnare
• repugnat

Traduceri

dezgust; aversiune

cehă: odpor (čeština) m. engleză: repugnance (English) franceză: répugnance (français) f. germană: Abscheu (Deutsch) m., Repugnanz (Deutsch) f. (rar) greacă: απέχθεια (Ελληνικά) (apéhtheia) f., αποστροφή (Ελληνικά) (apostrofí) f., βδελυγμία (Ελληνικά) (vdelygmía) f.

italiană: repugnancia (italiano) f. maghiară: ellenszenv (magyar) spaniolă: repugnancia (español) f. suedeză: avsky (svenska) c. turcă: tiksinti (Türkçe)

Referințe

• DEX online