repugnare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din repugna.

Pronunție

  • AFI: /re.pug'na.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
repugnare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ repugnare repugnări
Articulat repugnarea repugnările
Genitiv-Dativ repugnării repugnărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a repugna și rezultatul ei.


Traduceri