restaura

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză restaurer < latină, italiană restaurare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
restaura
Infinitiv a restaura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
restaurez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să restaureze
Participiu restaurat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a repara, a aduce în bună stare, a reface în forma inițială un monument de arhitectură, o pictură etc.
  2. (v.tranz.) a instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe