retăbăcire

română

Etimologie

Din re- + tăbăcire.

Pronunție

• AFI: /re.tə.bə'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului retăbăcire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	retăbăcire	retăbăciri
Articulat	retăbăcirea	retăbăcirile
Genitiv-Dativ	retăbăcirii	retăbăcirilor
Vocativ	retăbăcire	retăbăcirilor

1. operație care se efectuează după tăbăcirea propriu-zisă, mai ales la pieile de talpă, și care constă în tensionarea pieilor în soluții concentrate de tananți pentru umplerea spațiilor goale dintre fibre.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online