reutila

română

Etimologie

Din re- + a utila.

Pronunție

• AFI: /re.u.tiˈla/

Verb

Conjugarea verbului reutila
Infinitiv	a reutila
Indicativ prezent pers. 1 sg.	reutilez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să reutileze
Participiu	reutilat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a utila din nou, a înzestra cu utilaje noi.

Cuvinte derivate

• reutilare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• aleurit
• atriule
• literau
• reluați

Referințe

• DEX '98 via DEX online