reutila

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din re- + a utila.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
reutila
Infinitiv a reutila
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
reutilez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să reutileze
Participiu reutilat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a utila din nou, a înzestra cu utilaje noi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe