rezervatar
Etimologie
Din franceză réservataire.
Pronunție
- AFI: /re.zer.va'tar/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului rezervatar | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | rezervatar | rezervatari |
| Feminin | rezervatară | rezervatare |
| Neutru | rezervatar | rezervatare |
- care se bucură de rezervă succesorală.
- care formulează o rezervă la încheierea unui tratat.
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului rezervatar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rezervatar | rezervatari |
| Articulat | rezervatarul | rezervatarii |
| Genitiv-Dativ | rezervatarului | rezervatarilor |
| Vocativ | rezervatarule | rezervatarilor |
- moștenitor care se bucură de rezervă succesorală.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului rezervatar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rezervatar | rezervatare |
| Articulat | rezervatarul | rezervatarele |
| Genitiv-Dativ | rezervatarului | rezervatarelor |
| Vocativ | rezervatarule | rezervatarelor |
- stat care formulează o rezervă la încheierea unui tratat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online