rezon

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză raison.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
rezon
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rezon rezoane
Articulat rezonul rezoanele
Genitiv-Dativ rezonului rezoanelor
Vocativ rezonule rezoanelor
  1. (înv.) îndreptățire, justificare, cauză, motiv, temei.
  2. rațiune, judecată dreaptă.
  3. (cu valoare de interjecție) ai dreptate! just! da! desigur!

Expresii

  • A pune (pe cineva) la rezon = a învăța minte (pe cineva), a pune la respect; a constrânge să judece mai bine, să se poarte cum trebuie


Traduceri

Anagrame

Referințe