ricercar

română

Etimologie

Din italiană ricercare.

Pronunție

• AFI: /ri.ʧer'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului ricercar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ricercar	ricercare
Articulat	ricercarul	ricercarele
Genitiv-Dativ	ricercarului	ricercarelor
Vocativ	ricercarule	ricercarelor

1. compoziție muzicală polifonică, anterioară fugii, alcătuită din mai multe secțiuni (fiecare având tema sa proprie), care se cântă fără întrerupere, capriciu, fantezie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online