rindeluire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din rindelui.

Pronunție

  • AFI: /rin.de.lu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rindeluire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rindeluire rindeluiri
Articulat rindeluirea rindeluirile
Genitiv-Dativ rindeluirii rindeluirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a rindelui și rezultatul ei.


Traduceri