ritmică
română
Etimologie
Din ritmic.
Pronunție
- AFI: /'rit.mi.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ritmică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ritmică | ritmice |
| Articulat | ritmica | ritmicele |
| Genitiv-Dativ | ritmicei | ritmicelor |
| Vocativ | ritmico | ritmicelor |
- ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm.
- (muz.) știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală.
- întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online