ritmică

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din ritmic.

Pronunție

  • AFI: /'rit.mi.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ritmică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ritmică ritmice
Articulat ritmica ritmicele
Genitiv-Dativ ritmicei ritmicelor
Vocativ ritmico ritmicelor
  1. ansamblu de reguli privitoare la folosirea ritmului în poezie și, mai rar, în proză; ritm.
  2. (muz.) știință care studiază simetria timpilor accentuați și slabi, precum și a diferitelor valori de note într-o compoziție muzicală.
  3. întrebuințarea ritmului; totalitatea ritmurilor.


Traduceri

Anagrame

Referințe