riț
română
Etimologie
Din germană Ritz.
Pronunție
- AFI: /riʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului riț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | riț | rițuri |
| Articulat | rițul | rițurile |
| Genitiv-Dativ | rițului | rițurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- adâncitură liniară care se face pe o foaie de carton pentru a putea fi ușor îndoită.
Traduceri
Traduceri