rocarniță

română

Etimologie

Etimologie necunoscută. Confer germană Rackring.

Pronunție

• AFI: /ro'kar.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului rocarniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rocarniță	rocarnițe
Articulat	rocarnița	rocarnițele
Genitiv-Dativ	rocarniței	rocarnițelor
Vocativ	rocarniță	rocarnițelor

1. cerc de oțel sau de parâmă care servește la ridicarea pânzelor unei nave de-a lungul catargului.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cartonări
• cornățari
• contraria

Referințe

• DEX '98 via DEX online