ronțăit

română

Etimologie

Din a ronțăi.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului ronțăit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ronțăit	ronțăite
Articulat	ronțăitul	ronțăitele
Genitiv-Dativ	ronțăitului	ronțăitelor
Vocativ	ronțăitule	ronțăitelor

1. ronțăială.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• anortit

Referințe

• DEX '98 via DEX online