Sari la conținut

ronțăit

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din a ronțăi.

Pronunție

  • AFI: /ron.ʦəˈit/


Substantiv


Declinarea substantivului
ronțăit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ronțăit ronțăite
Articulat ronțăitul ronțăitele
Genitiv-Dativ ronțăitului ronțăitelor
Vocativ ronțăitule ronțăitelor
  1. ronțăială.


Traduceri

Anagrame

Referințe