ronca

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search
Variante de scriere Vezi și : roncà

catalană

(català)

Etimologie

Din ronc.

Pronunție

  • (oriental) AFI: /ˈroŋ.kə/
  • (occidental) AFI: /ˈroŋ.ka/


Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru ronc.


Etimologie

Din roncar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru roncar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru roncar.





galiciană

(galego)

Etimologie

Din roncar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru roncar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru roncar.





italiană

(italiano)

Etimologie

Confer roncola.

Pronunție


Substantiv

  1. formă rară pentru roncola.





portugheză

(português)

Etimologie

Din roncar.

Pronunție

  • AFI: /ˈʁõ.kɐ/


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru roncar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru roncar.





spaniolă

(español)

Etimologie

Din roncar.

Pronunție

  • AFI: /ˈroŋ.ka/


Verb

  1. forma familiară de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru roncar.
  2. forma formală de persoana a II-a singular la prezent indicativ pentru roncar.
  3. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru roncar.