rondare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ronda.

Pronunție

  • AFI: /ron'da.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
rondare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rondare rondări
Articulat rondarea rondările
Genitiv-Dativ rondării rondărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a ronda și rezultatul ei.


Traduceri