rugător

română

Etimologie

Din a ruga + sufixul -ător.

Pronunție

• AFI: /ru.gə'tor/

Adjectiv

Declinarea adjectivului rugător
	Singular	Plural
Masculin	rugător	rugători
Feminin	rugătoare	rugătoare
Neutru	rugător	rugătoare

1. (adesea adverbial) care cere cu stăruință, care exprimă o rugăminte, care se roagă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online