rugini

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din rugină.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
(se) rugini
Infinitiv a (se) rugini
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) ruginesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) ruginească
Participiu ruginit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a se acoperi cu rugină, a se umple de rugină, a prinde rugină.
    Umezeala ruginește metalele.
  2. (v.intranz.) (fig.) (despre frunze, plante etc.) a căpăta o culoare galben-roșiatică asemănătoare cu a ruginii.
  3. (v.refl.) (fig.) a deveni perimat, depășit, a se învechi, a nu mai fi actual.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A-i rugini (cuiva) armătura = a-și pierde virilitatea, a rămâne impotent


Traduceri

Referințe