rupturire
Etimologie
Din rupturi.
Pronunție
- AFI: /rup.tu'ri.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului rupturire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rupturire | rupturiri |
| Articulat | rupturirea | rupturirile |
| Genitiv-Dativ | rupturirii | rupturirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a rupturi și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri