sărmăluță

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din sarma + sufixul -ăluță.

Pronunție

  • AFI: /sər.mə'lu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sărmăluță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sărmăluță sărmăluțe
Articulat sărmăluța sărmăluțele
Genitiv-Dativ sărmăluței sărmăluțelor
Vocativ sărmăluță sărmăluțelor
  1. diminutiv al lui sarma.


Traduceri

Referințe