sărmăluță

română

Etimologie

Din sarma + sufixul -ăluță.

Pronunție

• AFI: /sər.mə'lu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului sărmăluță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sărmăluță	sărmăluțe
Articulat	sărmăluța	sărmăluțele
Genitiv-Dativ	sărmăluței	sărmăluțelor
Vocativ	sărmăluță	sărmăluțelor

1. diminutiv al lui sarma.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online