sabotaj

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză sabotage.

Pronunție

  • AFI: /sa.bo'taʒ/


Substantiv


Declinarea substantivului
sabotaj
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sabotaj sabotaje
Articulat sabotajul sabotajele
Genitiv-Dativ sabotajului sabotajelor
Vocativ ' '
  1. acțiune de zădărnicire intenționată a unui lucru sau a unei activități


Traduceri