savarină
română
Etimologie
Din franceză savarin < din numele lui magistratul, gastronomul și scriitorul francez Anthelme Brillat-Savarin.
Pronunție
- AFI: /sa.va'ri.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului savarină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | savarină | savarine |
| Articulat | savarina | savarinele |
| Genitiv-Dativ | savarinei | savarinelor |
| Vocativ | ' | ' |
- prăjitură preparată din aluat moale, care se îmbibă cu sirop și cu lichior sau rom, garnisită cu frișcă bătută, gem sau marmeladă și coaptă în forme speciale.