scânci

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Origine disputată.

Poate creație expresivă. Derivație din slavă (veche) skučati, skyčati („a lătra”) (Cihac, II, 329; Șeineanu, Chien, 239; Tiktin), confer poloneză skuczác („a geme”), este dificilă semantic și nu pare posibilă în ce privește fonetismul.

Pronunție

  • AFI: /skɨnˈʧi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) scânci
Infinitiv a (se) scânci
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) scâncesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) scâncească
Participiu scâncit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și refl.) a plânge înăbușit, slab și întretăiat.
  2. (v.intranz.) (despre animale) a se văita, a geme; (despre câini) a scheuna.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din scânci.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scânci.

Anagrame

Referințe